Fundaţia Regina Pacis a fost fondată la 7 martie 1997 de către Arhiepiscopul de Lecce E.S. Mons. Cosmo Francesco Ruppi şi Mons. Cesare Lodeserto.

7 martie 1997: o mulţime de oameni disperaţi, înghesuiţi pe nave de transport maritim, ambarcaţii de ocazie, nave vechi militare, debarca pe coastele Pugliei, în Salento. Fugeau din Albania. Sunt obosiţi, flămânzi, disperaţi. Aruncaţi de-a lungul val al disperării umane pe acea porţiune de coastă, în faţa canalului Otranto.

În acea noapte, în vâltoarea nebună a unei priviri îngrijorate spre mulţimea de oameni săraci, a fost creat Centrul de Primire Regina Pacis. Fără nici o pregătire, nemaivorbind de studii/sondaje, cu foarte puţine mijloace: doar o pornire din dragoste faţă de oameni, care reuşise să primească,  în acea faimoasă zi de 7 martie 1997, peste o mie de imigranţi albanezi – nemaivorbind de fluxul continuu din zilele urmatoare, când fu necesar de a organiza alte trei Centre în zonele limitrofe şi, încă unul în oraşul Lecce.

Comunitatea creştină din Lecce era deschisă pentru primirea refugiaţilor, în prevalenţă albanezi, începând cu martie 1991. Dar anume, în anul 1997 are loc marea cotitură. Din acel moment pâna în august al aceluiaşi an a fost o continuă succesiune de sosiri, deşi Legea Italiei nu mai permitea trecerea Canalului Otranto, astfel încât fusese, chiar fixată data limită a perioadei de primire la 30 noiembrie 1997. Dar ceva nou apărea la orizontul istoriei Apuliei: la 2 noiembrie 1997 venea spre coastele salentine o navă arhiplină cu imigranţi din Irak şi Turcia. Acesta a fost începutul unei noi istorii pentru Centrul de Primire Regina Pacis, o istorie scrisă odată cu primirea a numeroase familii, copii, batrâni.

Primirea imigranţilor şi combaterea traficului de femei

Odata cu dramaticul flux de fete din Europa de Est, la începutul anului 2000, traficate în scopul exploatării sexuale şi multietnia crescândă a beneficiarilor noştri (peste 56 de naţionalităţi), a fost necesar să fie aplicate noi forme de adăpostire, adaptându-le la specificul diferitor problematici umane. Astfel, Fundatia Regina Pacis începuse să-şi focalizeze activitatea axându-se pe trei obiective specifice:

perfectarea actelor de integrare a imigranţilor (veniţi în mod clandestin şi succesiv legalizaţi) pe teritoriul Italiei prin intermediul unor proiecte de angajare în câmpul muncii, căutarea primului serviciu, căutarea unei locuinţe, încadrarea minorilor în procesul de instruire;

programe de protecţie şi integrare psiho-socială a tinerelor străine, atât majore, cât şi minore, victime ale traficului de fiinţe umane; 

activitatea de cooperare, în scopul dezvoltării locale, cu ţările de provenienţă ale tinerelor,  victime ale comerţului cu fiinţe umane.

În acest scop Fundaţia a elaborat şi a realizat mai multe proiecte de intervenţie, bine definite, care prevedeau asistenţă şi protecţie, integrare psiho-socială şi eventuala reintegrare în grupurile sociale de provenienţă a tinerelor femei. La moment, Fundaţia desfăşoară programe de prevenire a fenomenului. Unul din aceste programe “Demnitatea Ta e în Mâinile Tale – Păstreaz-o!” a fost realizat, graţie suportului financiar a Ministerului de Interne al Italiei.